Scurt Istoric

Din 2001, în cadrul Facultății, împreună cu alte catedre ale USMF „Nicolae Testemițanu”, a fost desfăşurată o intensă activitate de gestionare metodică multilaterală la toate specialitățile cu instruire prin rezidențiat și secundariat clinic. Treptat, an de an, sunt elaborate Programele de studii postuniversitare prin rezidențiat. Astfel, în această perioadă sunt aprobate Programele analitice de studii și Standardele de formare profesională cu Baremul deprinderilor practice la circa 45 specialități prin rezidențiat și 37 supraspecialități prin secundariat clinic.

Dacă la început durata studiilor de rezidenţiat era de 2-3 ani, în funcţie de specialitate, din 2001 aceasta a fost majorată până la 4 ani pentru specialitățile cu profil chirurgical şi până la 5 ani – la neurochirurgie. Totodată, efectuarea stagiului de 6 luni în raioane a devenit parte componentă a Programului de studii postuniversitare prin rezidenţiat.

Un alt domeniu de activitate a Decanatului constă în organizarea și perfectarea metodologiei de admitere la rezidențiat, precum și evaluarea abilităților obținute pe parcursul și la finele studiilor. Astfel, au fost aplicate pe larg tehnologiile informaționale, fapt ce a permis organizarea în mod transparent a admiterii la rezidențait prin utilizarea programelor computerizate la prelucrarea datelor din dosarele depuse pentru concurs. Din anul 2002, se practică desfăşurarea Examenului de licență cu eliberarea Diplomei de licență.

Regulamentele cu privire la admitere și studii prin rezidențiat au fost revizuite permanent. În baza experienței acumulate, în conformitate cu cerințele internaționale, în 2003 a fost elaborat un Regulament-tip de instruire prin rezidențiat, ce este evaluat la fiecare 3-5 ani sau în funcție de modificările legislative și de instruire. Totodată, o atenție deosebită a fost acordată stabilirii duratei studiilor prin rezidențiat în conformitate cu cerințele Directivei 2005/36/CE a Parlamentului Europei. Din 2005 au fost lansate primele propuneri ce ţin de modernizarea cardinală a procesului de instruire postuniversitară prin rezidențiat, conform curricula europene, perioadă ce a durat aproximativ 10 ani.

Odată cu creșterea numărului de specialități și medici-rezidenți, pentru dirijarea instruirii prin rezidenţiat, a devenit necesară crearea Facultăţii de Rezidenţiat şi Secundariat clinic, fondată prin Ordinul rectorului USMF „Nicolae Testemiţanu” din 01.11.2000, în frunte cu decanul Valeriu Revenco, profesor universitar, dr. hab. șt. med., și prodecanii: Liviu Grib, conferențiar universitar, dr. șt. med., Nicolae Bacinschi, conferențiar universitar, dr. șt. med., și Nicolae Proca, conferențiar universitar, dr. șt. med. Astfel, Republica Moldova a devenit prima țară din spațiul postsovietic, care a implementat această formă progresivă de instruire postuniversitară conform cerințelor internaționale de educație în formarea profesională medicală.  

Din 1996, în pregătirea medicilor prin rezidențiat, pentru prima dată, au fost antrenate și centrele medicale din municipiul Bălți, iar mai târziu - сele din Cahul, Orhei şi Hîncești. Ulterior, stagiile în instituțiile medicale municipale și raionale au devenit parte componentă a Programului de studii postuniversitare prin rezidențait. În anii 1996-1997, numărul rezidenților înmatriculați a constituit circa 350 de persoane pe an la specialitățile: Otorinolaringologie, Psihiatrie, Dermatovenerologie, Pediatrie, Medicină tradițională, Chirurgie pediatrică, Chirurgie generală, Oncologie, Boli interne, Ortopedie traumatologie, Ortopedie traumatologie pediatrică, Stomatologie generală, Ortodonție, Neonatologie, Oftalmologie, Neurologie, Anesteziologie şi Reanimatologie, Igiena mediului, Igiena copilului, Farmacie generală, Analiza medicamentului și Microbiologie.

În 1996, la Universitate, pentru prima dată sunt înmatriculați și primii medici-rezidenți internaționali din mai multe țări: Yemen, Palestina, Siria, Iordania, Liban, Libia, Irac, Sudan etc.

În octombrie 1995, a fost promulgată Legea Învăţământului, iar art. 28, al. 2, stipulează că instruirea postuniversitară prin rezidenţiat este obligatorie. Aceste trei acte legislative au stat la baza implementării studiilor postuniversitare prin rezidenţiat și pregătirii medicilor specialiști în corespundere cu cerințele internaționale. În perioada respectivă, numărul medicilor-rezidenți practic se triplează, de la 61 (în 1992) până la 178 (în 1995).

În 1991, inspirați de reformele survenite în curricula internațională de educație medicală postuniversitară, unii şefi de catedră și administrația Universităţii de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, în frunte cu rectorul Ion Ababii, profesor universitar, dr. hab. șt. med., academician al AŞM, au înaintate numeroase demersuri și argumentări. Cu susținerea Ministerului Sănătăţii, s-a optat pentru inițierea instruirii prin rezidențiat cu înmatricularea primilor 30 de rezidenţi – cei mai buni absolvenţi – la 3 specialități: Chirurgie generală, Obstetrică şi ginecologie, Traumatologie şi ortopedie (câte 2 grupe la fiecare specialitate). Responsabili pentru demararea procesului de instruire prin rezidențiat au fost numiți: profesorul Valeriu Revenco și conferențiarii Liviu Grib, E. Chiriac, B. Golia, Nicolae Bacinschi și Nicolae Proca.

Rezidenţiatul, ca formă de pregătire postuniversitară, este legiferat în anul 1992 prin Hotărârea Colegiului Ministerului Sănătăţii, iar decizia privind finanţarea acestuia din Bugetul de Stat este luată în anul 1994 conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 502 din 15.07.1994.